Aici este o poza cu trupa.Here is a photo with band.
vineri, 1 octombrie 2010
New Band rock alternative
Cântă pentru că le place şi nu sunt măcinaţi de ambiţia de a deveni vedete ale
muzicii rock. Dar visează. "Cred că visul oricărei trupe este să cânte pe un stadion şi să vină din underground în mainstreem. Eu refuz să cred pe cineva care îmi spune că vrea să rămână în underground. Cam ăsta e cursul, nu? De asta cânţi. Ca să te audă cât mai multă lume. Împărtăşeşti ceea ce cânţi ca oricare altă artă. Nu vrei să cânţi pentru tine". El e Mihai, basistul. Habar n-am câţi ani are ,că nu l-am întrebat şi ştie cu ce se mănâncă rockul. Pe pâine şi pe stomacul gol. Cei doi chitarişti sunt Adrian şi Ştefam, bateristul este Mirko Grusa, iar vocalul, Andrei. Dacă Mihai e un pic mai agitat, întrecut doar de baterist, o mână de om, dar un munte de energie, chitariştii sunt echilibrul adus în trupă. Nu ştiu dacă-s ardeleni, da' aşa par. Că-s mai molcomi aşa. Toţi sunt "The Lefters", o trupă tânără care nu s-a apucat de mult de făcut muzică, dar care ştiu cu ce se mănâncă rockul de mici.
"Trebuie să te integrezi în familie. Trebuie să devii parte din ea. Familia aceea de povestitori" - "The Edge" - U2
Când s-au apucat de muzică, şi-au dat seama că cel mai greu este să găseşti o sală de repetiţie, "aşa pe sufletul tău". "Am fost peste tot şi nu am găsit nimic care să fie pe gustul nostru. Noi avem chestia asta, să ne simţim ca acasă. Şi atunci am zis să facem o sală de repetiţie pentru noi, a noastră. Şi după două luni am găsit acest spaţiu central, fix la kilometrul zero. La subsol fusese un club de rock underground, «So what» (pentru cunoscători «sovat»), un fel de bastion al rockului. Nu era lumină, nu prea era nimic. Şi cu astea opt «mânuţe» ne-am apucat să facem ceea ce se cheamă şi se vede azi ca Musicamp".
O dată cu cele opt "mânutze" au mai venit de acasă şi cu cunoştinţele proprii din construcţii, publicitate şi marketing (joburi pe care le-au abandonat, chiar fericiţi aş spune) şi s-a născut un megaproiect, proiectul Musicamp. "Vrem să finalizăm acest «rock social club». Vrem să fie centrul unei comunităţi care ascultă, cântă şi apreciază rockul în sine. În România rockul este o nişă, pur şi simplu. Vrem să fie un loc în care să vină în primul rând cei care cântă rock, să schimbe idei, să cânte împreună, un centru în care toţi pot progresa cumva. Iar noi să facem ziua chestii legate de promovări, marketing şi alte chestii de genul ăsta. Avem şi studio de înregistrări." În clădirea din spatele Spitalului Colţea sunt acum două săli de repetiţie echipate cu tobe şi tot ceea ce înseamnă echipament de amplificare şi chiar înregistrare. Acum sunt două săli în care repetă două trupe «cu animale» (Omul cu Şobolani şi Les Elephantes Bizarres, dar şi alţii), dar în curând vor fi patru sau cinci. "Noi nu închiriem un spaţiu, şi gata, atâta tot. Socializăm, vorbim, ne sfătuim: unde se mai poate cântă, ce se mai poate cânta. Adică uşor, uşor creăm această comunitate. Pur şi simplu încercăm să facem ceva care să ajute o comunitate în devenire şi eventual să o centralizăm cumva".
Apoi s-a născut Rock Battle. Anul acesta a fost a doua ediţie şi mai multe trupe în "întrecere". Dar s-au găsit o droaie de indivizi să critice. "Dar nu critică oameni care au făcut ceva, ci cel mai tare critică oameni care nu au făcut nimic. Şi din una în alta te mai şi frigi. Dar să zicem totuşi că arsul nu a fost aşa de mare.
"O adevărată ucenicie e să te duci într-un studio de înregistrări" - Jimmy Page
Mulţi le-ar zice că s-au aruncat în cap de pe un bloc de zece etaje fără să fie siguri că jos îi aşteaptă pompierii cu plasa, că momentul pe care l-au ales este prost pentru o astfel de investiţie, că e criză. "So what? Ne-am asumat de la început faptul că doi ani o să fim în pierdere. Nu e o problemă. Ne-am calculat totul. Dacă voiam bani imediat ne deschideam o shaormărie sau cine ştie ce altceva şi făceam bani. Dar ce facem noi e din pasiune. Toţi am lucrat în corporaţii mari, mutinaţional, e dar nici unul nu a fost mai fericit decât acum.
Stând de vorbă cu ei, îmi aduc aminte de un vers din Omul cu Şobolani: "Dansăm legaţi la ochi cu spatele la zid", şi îi întreb dacă se poate descrie aşa rockul românesc din ziua de azi. "Din păcate chiar astăzi stăteam de vorbă cu un chitarist, care face muzică de multă vreme şi era foarte nemulţumit şi nu putea să înţeleagă cum alte trupe care habar n-au de muzică se bucură de promovare. Şi noi am încercat să promovăm una-două din piesele noastre şi ni s-a spus că dacă nu schimbăm pe ici, pe colo să sune mai comercial, nu o să ne cam bage nimeni în seamă. Or, noi, tocmai aşa vrem să sune. Nu există în România, aşa cum există în alte state, un promoter sau un manager care să lucreze cu trupa şi care să caute şi care să-i caute şi să-i scoată la suprafaţă. În general, un manager nu se prea bate pe trupele de rock pentru că nu este rentabil financiar.
O trupă de amatori care cântă rock necesită multe resurse şi ca bani, şi ca logistică. Au nevoie de sală de repetiţii, echipamente foarte scumpe. Mă rog, ar fi vorba la început de vreo 10.000 de euro. Nu cred că un manager ar merge să rişte la aşa ceva".
Unii muzicieni ar spune că singura relaxare o obţii atunci când te simţi încrezător în materialul tău. Alţii ar spune că din contră te relaxezi şi devii încrezător atunci când vezi că materialul tău are succes. "The Lefters" au înregistrat un album pe care deja îl promovează. Două piese pot fi accesate gratuit pe My Space şi YouTube. "Impactul e oarecum la fel cu cel de pe tv sau radio. Un clip e foarte greu de făcut, pentru că nu prea ai pe unde să-l difuzezi. Ştim cazuri când trupe şi-au finanţat cu greu clipul, dar nu au avut unde să-l difuzeze. E visul oricui să se vadă pe tv, dar din păcate sunt nişte ziduri care trebuie sparte cumva. Nici posturile de radio nu ajută.
De exemplu, în străinătate în Franţa, postul de radio e obligat să dea 40% muzică franţuzească. Per total cu tot ce se difuzează acum pe posturile de radio ca muzică românească este undeva sub 20%. Chiar şi posturile de rock de la noi sau care difuzează muzică de gen, dar mai mult rock străin. Dacă ar difuza mai multe trupe care ar putea să trăiască din muzică, automat ar creşte nivelul şi interesul."
De aici puteti accesa site-ul lor de facebook/Here you can acces facebook site.
http://www.facebook.com/LEFTERS
muzicii rock. Dar visează. "Cred că visul oricărei trupe este să cânte pe un stadion şi să vină din underground în mainstreem. Eu refuz să cred pe cineva care îmi spune că vrea să rămână în underground. Cam ăsta e cursul, nu? De asta cânţi. Ca să te audă cât mai multă lume. Împărtăşeşti ceea ce cânţi ca oricare altă artă. Nu vrei să cânţi pentru tine". El e Mihai, basistul. Habar n-am câţi ani are ,că nu l-am întrebat şi ştie cu ce se mănâncă rockul. Pe pâine şi pe stomacul gol. Cei doi chitarişti sunt Adrian şi Ştefam, bateristul este Mirko Grusa, iar vocalul, Andrei. Dacă Mihai e un pic mai agitat, întrecut doar de baterist, o mână de om, dar un munte de energie, chitariştii sunt echilibrul adus în trupă. Nu ştiu dacă-s ardeleni, da' aşa par. Că-s mai molcomi aşa. Toţi sunt "The Lefters", o trupă tânără care nu s-a apucat de mult de făcut muzică, dar care ştiu cu ce se mănâncă rockul de mici.
"Trebuie să te integrezi în familie. Trebuie să devii parte din ea. Familia aceea de povestitori" - "The Edge" - U2
Când s-au apucat de muzică, şi-au dat seama că cel mai greu este să găseşti o sală de repetiţie, "aşa pe sufletul tău". "Am fost peste tot şi nu am găsit nimic care să fie pe gustul nostru. Noi avem chestia asta, să ne simţim ca acasă. Şi atunci am zis să facem o sală de repetiţie pentru noi, a noastră. Şi după două luni am găsit acest spaţiu central, fix la kilometrul zero. La subsol fusese un club de rock underground, «So what» (pentru cunoscători «sovat»), un fel de bastion al rockului. Nu era lumină, nu prea era nimic. Şi cu astea opt «mânuţe» ne-am apucat să facem ceea ce se cheamă şi se vede azi ca Musicamp".
O dată cu cele opt "mânutze" au mai venit de acasă şi cu cunoştinţele proprii din construcţii, publicitate şi marketing (joburi pe care le-au abandonat, chiar fericiţi aş spune) şi s-a născut un megaproiect, proiectul Musicamp. "Vrem să finalizăm acest «rock social club». Vrem să fie centrul unei comunităţi care ascultă, cântă şi apreciază rockul în sine. În România rockul este o nişă, pur şi simplu. Vrem să fie un loc în care să vină în primul rând cei care cântă rock, să schimbe idei, să cânte împreună, un centru în care toţi pot progresa cumva. Iar noi să facem ziua chestii legate de promovări, marketing şi alte chestii de genul ăsta. Avem şi studio de înregistrări." În clădirea din spatele Spitalului Colţea sunt acum două săli de repetiţie echipate cu tobe şi tot ceea ce înseamnă echipament de amplificare şi chiar înregistrare. Acum sunt două săli în care repetă două trupe «cu animale» (Omul cu Şobolani şi Les Elephantes Bizarres, dar şi alţii), dar în curând vor fi patru sau cinci. "Noi nu închiriem un spaţiu, şi gata, atâta tot. Socializăm, vorbim, ne sfătuim: unde se mai poate cântă, ce se mai poate cânta. Adică uşor, uşor creăm această comunitate. Pur şi simplu încercăm să facem ceva care să ajute o comunitate în devenire şi eventual să o centralizăm cumva".
Apoi s-a născut Rock Battle. Anul acesta a fost a doua ediţie şi mai multe trupe în "întrecere". Dar s-au găsit o droaie de indivizi să critice. "Dar nu critică oameni care au făcut ceva, ci cel mai tare critică oameni care nu au făcut nimic. Şi din una în alta te mai şi frigi. Dar să zicem totuşi că arsul nu a fost aşa de mare.
"O adevărată ucenicie e să te duci într-un studio de înregistrări" - Jimmy Page
Mulţi le-ar zice că s-au aruncat în cap de pe un bloc de zece etaje fără să fie siguri că jos îi aşteaptă pompierii cu plasa, că momentul pe care l-au ales este prost pentru o astfel de investiţie, că e criză. "So what? Ne-am asumat de la început faptul că doi ani o să fim în pierdere. Nu e o problemă. Ne-am calculat totul. Dacă voiam bani imediat ne deschideam o shaormărie sau cine ştie ce altceva şi făceam bani. Dar ce facem noi e din pasiune. Toţi am lucrat în corporaţii mari, mutinaţional, e dar nici unul nu a fost mai fericit decât acum.
Stând de vorbă cu ei, îmi aduc aminte de un vers din Omul cu Şobolani: "Dansăm legaţi la ochi cu spatele la zid", şi îi întreb dacă se poate descrie aşa rockul românesc din ziua de azi. "Din păcate chiar astăzi stăteam de vorbă cu un chitarist, care face muzică de multă vreme şi era foarte nemulţumit şi nu putea să înţeleagă cum alte trupe care habar n-au de muzică se bucură de promovare. Şi noi am încercat să promovăm una-două din piesele noastre şi ni s-a spus că dacă nu schimbăm pe ici, pe colo să sune mai comercial, nu o să ne cam bage nimeni în seamă. Or, noi, tocmai aşa vrem să sune. Nu există în România, aşa cum există în alte state, un promoter sau un manager care să lucreze cu trupa şi care să caute şi care să-i caute şi să-i scoată la suprafaţă. În general, un manager nu se prea bate pe trupele de rock pentru că nu este rentabil financiar.
O trupă de amatori care cântă rock necesită multe resurse şi ca bani, şi ca logistică. Au nevoie de sală de repetiţii, echipamente foarte scumpe. Mă rog, ar fi vorba la început de vreo 10.000 de euro. Nu cred că un manager ar merge să rişte la aşa ceva".
Unii muzicieni ar spune că singura relaxare o obţii atunci când te simţi încrezător în materialul tău. Alţii ar spune că din contră te relaxezi şi devii încrezător atunci când vezi că materialul tău are succes. "The Lefters" au înregistrat un album pe care deja îl promovează. Două piese pot fi accesate gratuit pe My Space şi YouTube. "Impactul e oarecum la fel cu cel de pe tv sau radio. Un clip e foarte greu de făcut, pentru că nu prea ai pe unde să-l difuzezi. Ştim cazuri când trupe şi-au finanţat cu greu clipul, dar nu au avut unde să-l difuzeze. E visul oricui să se vadă pe tv, dar din păcate sunt nişte ziduri care trebuie sparte cumva. Nici posturile de radio nu ajută.
De exemplu, în străinătate în Franţa, postul de radio e obligat să dea 40% muzică franţuzească. Per total cu tot ce se difuzează acum pe posturile de radio ca muzică românească este undeva sub 20%. Chiar şi posturile de rock de la noi sau care difuzează muzică de gen, dar mai mult rock străin. Dacă ar difuza mai multe trupe care ar putea să trăiască din muzică, automat ar creşte nivelul şi interesul."
De aici puteti accesa site-ul lor de facebook/Here you can acces facebook site.
http://www.facebook.com/LEFTERS
sâmbătă, 17 iulie 2010
campania anti-idioti
deci ce-i care urasc muzica si tipi de genul asta sa lase comentari aici si sa se alature campaniei anti-idioti
campanie anti-tampiti
saluta baieti am revenit cu un nou post despre un idiot.
Deci as vrea sa fac o campanie anti-idioti printre care se numara si Justin Bieber oameni buni cum puteti sa ascultati asa rahat ca asta?nici nu zici ca e baiat mai mult a gay,nu va uitati la el doar ca e faimos.
Deci as vrea sa fac o campanie anti-idioti printre care se numara si Justin Bieber oameni buni cum puteti sa ascultati asa rahat ca asta?nici nu zici ca e baiat mai mult a gay,nu va uitati la el doar ca e faimos.
vineri, 9 iulie 2010
miercuri, 7 iulie 2010
un mic ajutor pentru baieti
deci baieti am facut un mic interviu si am aflat ce vrea o fata de la un baiat si cam ce tip de baiat ar alege am sa va arat aici interviul: Mie mi'ar placea sa ies cu un tip mega dragut . Sa fie mega cunoscut in skate park. Sa aiba timp si de mine dar si de ratatii ceilalti [aka prietenii lui ] . Asa...daca fumeaza sau bea sa nu o faca cand e langa mine. Sa nu se holbeze dupa panaramele care se tot freaca prin skate park [asta e cel mai important]. aaa..sa fie sincer...si cam atat.Pai cam asta e tot sper sa va prina ajutorul meu :D.Am facut un fel de test si am intrebat mai multe fete cam ce gen de tipi le-ar placea si 60-70% adora tipi draguti 30-40% adora tipi frumosi:D
luni, 5 iulie 2010
duminică, 4 iulie 2010
people who helped to establish Blog
I thank the following people for helping:Iuli,Teodora and Raluca
Manowar
Bassist Joey DeMaio was working as a technician for Black Sabbath, during which he met guitarist Ross the Boss.They recruited him singer Eric Adams, and then drummer Donny Hamzik.Their debut album, entitled Battle Hymns appeared in 1982. This material is included on Part Dark Avenger, including a thorough narrative belonging to Orson Welles.Drummer Scott Columbus joined those of Manowar for the second album, Into Glory Ride. His technique was so fast and violent that it destroyed every time drummer drums unintentionally.A year later, in 1984 the album is followed by the other two materials, Hail to England and Sign Of The Hammer.Latest album is titled Manowar Gods of War and appeared in early 2007,and shortly followed by a live material, titled Gods of War Live.
Linkin Park
Linin Park is a not-metal band coming from California. Formed in 1996 and since then sold over 50 million albums. Some successes include two Grammy Awards.The first mainstream success they achieved in 2000, with the debut album, Hybrid Theory.The next studio album, Meteora, reached the Billboard 200 and was followed by a world tour.Linkin Park is known for adapting metal genre not in the mainstream area. Among their hit songs include "In The End" "Crawling", "Numb" and "What I've Done."There are also several collaborations, such as Jay-Z. Latest album, Minutes to Midnight, was released in May 2007 and plan represents a new chapter on music. The album sold 625,000 copies since the first week.
The name is an abbreviation for Linkin Park's Licoln Park, located in Santa Monica.Hybrid Theory has sold over five million copies and was nominated as best-selling album in 2001.Later, parts of the album have appeared on movie soundtracks Dracula 2000, Little Nicky and Valentine.Hybrid Theory was nominated for three Grammys.In October 2003, Linkin Park came to be sold over three million copies.Linin Park in 2006 have returned to work on new material.To produce the album, the band chose Rick Rubin. Disc appeared in 2007 and is titled Minutes to Midnight. The first single, What I've Done, was released on April 2. Subsequently, he was on the Billboard Hot 100, just days after launch.Linkin Park have held a concert in the Live Earth Japan on July 7, 2007. Currently, the band project deals with Projekt Revolution, which includes the Mudvayne, Blindside, and Xzibit.
time for skateboard
First brought Rodney Mullen skateboard world.
Rodney Mullen began skateboarding at the age of eight after he promised his worried father he would stop the first time he became seriously injured. Rodney began practicing in full pads, and hung out with his sister's surfer friends who skateboarded on the week days. In 1978, having owned a skateboard for less than a year, Rodney placed 4th out of a bunch of older, more experienced, pro skateboarders. In 1979 he won first place at a bigger competition and was instantly sponsored.As the popularity of freestyle skateboarding declined, Mullen was often urged to move his style toward street skating[5]. This is hinted at in the World Industries video Rubbish Heap, where Mullen's sequence ends with team member Jeremy Klein 'focusing' (i.e. breaking) Rodney's freestyle skateboard, and handing him a note from Steve Rocco, symbolizing the end of freestyle.
In 1991 Rodney joined the high-profile skateboarding team Plan B. Mike Ternasky, the Plan B founder, influenced Rodney to transition from freestyle to street skating, and showcased the results in the 1992 Plan B video Questionable. Mullen's segment begins with traditional freestyle tricks done on flat ground, but quickly accelerates across public terrain to shift into standard street skating. In relation to obstacles, he sequences tricks, mixes flip tricks with grinds and board slides. Staples of freestyle are taken to new heights as Mullen performs a Triple Kickflip, and originates the Kickflip Underflip. The sequence ends with the surprising casper slide, another trick not seen before.
Mullen's Questionable performance may have marked the beginning of a new era in street skateboarding. His reluctant departure from freestyle to become a street skater was a symbol that legitimized the technical direction street skating had taken over the previous few years. Mullen specialized at this progression in subsequent Plan B videos; noteworthy is 1993's Virtual Reality where Mullen showcases the newly-mastered darkslide.
I can't wait to wake up in the morning... A lot of times I can't sleep because I can't wait to try something new. How many people never really experience that feeling? Rodney Mullen, 2003
Mullen's participation in Plan B dissolved after Mike Ternasky died unexpectedly in 1994. In 1997, Mullen started his own company, A-Team, with the intent of forming a super team with the defection of Plan B from the World Industries empire. Rodney talked to friend and fellow pro Daewon Song to plan the video Rodney vs. Daewon, which featured each skater competing in segments from trick to trick.
The A-Team folded in 2000 and Mullen went from company founder to company rider under former Almost rider Marc Johnson, who started Enjoi Skateboards. Mullen left enjoi to head Almost Skateboards with Daewon Song, the company which he still helms and skates for. Mullen's role at Almost includes research and development on new designs and technologies, including Tensor truck in 2000[7] and experimental and composite deck constructions for Dwindle brands.
In 2002 the World Industries companies, under the holding name Kubic Marketing, were bought out by Globe International for $46 million. Kubic's management remained intact and Mullen began working for Globe International under the Dwindle Distribution brand.
In 2003 Rodney wrote and released his autobiography, entitled The Mutt: How to skateboard and not kill yourself. In late 2003 Rodney Mullen was voted as the all-time greatest action sports athlete on the Extreme Sports Channel's Legends of the Extreme countdown.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)